Standardele de muncă inginerești (ELS) în WMS

Standardele de muncă inginerești (ELS) înlocuiesc țintele aproximative de productivitate cu așteptări de performanță studiate cronometric, la nivel de sarcină, oferind unui WMS fundamentul de date pentru a planifica forța de muncă, a măsura corect și a identifica problemele de proces, nu a acuza lucrătorii individuali pentru cifre slabe.

Un standard de muncă inginerește este construit din analiza timp-și-mișcare a sarcinii reale, distanța de mers, timpul de manipulare a articolului, timpul de scanare, timpul de decizie, nu dintr-o medie extrasă din datele istorice de debit. Această distincție contează pentru că mediile istorice încorporează ineficiențele existente (o rută de picking proastă, o zonă slab alocată pe sloturi) ca și cum ar fi norma așteptată, în timp ce standardele inginerești reprezintă cât ar trebui să dureze sarcina sub un proces rezonabil de eficient.

Un singur număr de „picking-uri pe oră” ascunde o variație enormă: alegerea unui articol mic de pe un raft de picking frontal durează o fracțiune din timpul unei cutii grele dintr-o locație de rezervă înaltă. WMS-ul trebuie să urmărească standardele la un nivel granular de sarcină, luând în calcul caracteristicile articolului, distanța de deplasare și metoda de picking, astfel încât o comparație corectă între real și așteptat să controleze pentru mixul de lucru pe care un anumit angajat s-a întâmplat să-l primească în acea tură.

Un standard credibil nu este timpul teoretic minim pur; include toleranțe pentru timp personal, întârzieri inevitabile și recuperare din oboseală, exprimate adesea ca un procent adăugat peste timpul de bază. Omiterea acestor toleranțe produce standarde pe care lucrătorii nu le pot atinge niciodată sustenabil, ceea ce erodează încrederea în întregul sistem de management al performanței mai rapid decât aproape orice altceva.

Cea mai valoroasă utilizare a standardelor inginerești este planificarea proactivă a forței de muncă: date fiind prognoza de comenzi de mâine și mixul ei de sarcini, câte ore de muncă sunt efectiv necesare și unde. Aceasta mută rolul standardului de la un scorecard retrospectiv la o intrare de planificare prospectivă, ceea ce este o utilizare organizațională mai sănătoasă decât clasamentul pur de performanță.

Datele ELS sunt puternice, dar ușor de utilizat greșit dacă sunt aplicate punitiv fără a ține cont de variația reală, un layout de sloturi prost, culoare aglomerate, timp de nefuncționare a echipamentului, toate suprimă performanța reală independent de efortul lucrătorului. Un program ELS defensabil combină măsurarea performanței cu investigarea cauzei principale înainte de orice acțiune corectivă, și tratează o ratare susținută a standardului ca un semnal de a verifica procesul înainte de a pune la îndoială persoana.

• Standardele au nevoie de revalidare periodică pe măsură ce layoutul, echipamentul sau procesul se schimbă; un standard stabilit acum două renovări măsoară un depozit care nu mai există
• Transparența față de forța de muncă despre cum au fost construite standardele îmbunătățește acceptarea mult mai mult decât prezentarea lor ca un număr de management neexplicat
• Plata pe stimulente legată de performanța ELS trebuie proiectată cu grijă, întrucât stimulentele slab calibrate pot încuraja compromisuri la acuratețe sau siguranță pentru a atinge o rată