OMS pentru onorarea comenzilor de kituri și pachete

Un pachet vândut ca un singur SKU către client rareori este un singur articol în depozit — de obicei este un kit de componente stocate individual, care trebuie alocate, asamblate și urmărite atât ca articol părinte virtual, cât și ca piese componente. Un OMS care gestionează kituri are nevoie de o conștientizare de tip listă de materiale (bill-of-materials) pe care un model simplu de comandă cu un singur SKU nu o oferă.

Două modele de onorare fundamental diferite sunt ambele numite „kitting". Un kit virtual (sau pick-to-order) există doar ca un concept de vânzare — comanda se descompune în SKU-urile componente la momentul alocării, fiecare culeasă separat și ambalate împreună la expediere. Un kit pre-asamblat, în schimb, este construit fizic și stocat în avans ca propriul articol de stoc. OMS-ul trebuie să știe care model se aplică pentru fiecare SKU de kit, deoarece acest lucru determină o logică complet diferită de alocare și disponibilitate a stocului.

Cantitatea disponibilă-pentru-vânzare a unui kit virtual este limitată de componenta sa cea mai restrictivă — dacă un pachet conține trei articole și unul are doar două unități în stoc, kitul însuși poate vinde doar două unități, indiferent de câte stoc au celelalte componente. OMS-ul trebuie să calculeze această disponibilitate limitată continuu, pe măsură ce stocul componentelor se schimbă, nu doar la momentul configurării catalogului, altfel va supravinde pachete a căror componentă rară a scăzut discret.

Când o componentă se epuizează în timpul onorării, OMS-ul are nevoie de o decizie de politică integrată în definiția kitului: anularea întregii linii de kit, substituirea cu o componentă alternativă aprobată sau expedierea kitului incomplet cu o rambursare parțială. Expedierea silențioasă a unui kit incomplet fără o politică definită este una dintre cele mai frecvente cauze ale reclamațiilor legate de kituri, deoarece clientul a comandat o experiență de pachet specifică, nu un asortiment aleatoriu.

Returnarea unei singure componente dintr-un kit multi-articol ridică întrebări de prețuire pe care un retur cu un singur SKU nu le întâmpină niciodată — dacă pachetul a fost vândut cu reducere față de cumpărarea articolelor individual, ce sumă de rambursare se aplică unui retur parțial? OMS-ul are nevoie de o regulă de alocare (adesea proporțională cu prețul individual al fiecărei componente) pentru a calcula o rambursare parțială echitabilă și ar trebui să marcheze dacă returnarea acelei componente încalcă compoziția minimă a kitului, ceea ce ar putea necesita ca clientul să returneze întregul pachet.

Raportarea de vânzări, stoc și marjă are nevoie de vizibilitate atât la nivel de kit (câte pachete s-au vândut), cât și la nivel de componentă (consumul real al fiecărui SKU de bază, în toate kiturile și vânzările individuale). Un OMS care raportează doar la nivel de kit ascunde semnalul real de cerere care conduce deciziile de reaprovizionare la nivel de componentă, ceea ce apare în final ca rupturi de stoc neașteptate pe componente care păreau în regulă în datele agregate de vânzări de kituri.