Arhitectura de integrare a datelor între automatizare și ERP

Un sistem de automatizare impecabil fizic livrează puțină valoare dacă datele care îl conectează la sistemele de planificare a resurselor întreprinderii și de management al comenzilor sunt nesigure, întârziate sau incomplete. Arhitectura de integrare este adesea cea mai puțin vizibilă parte a unui proiect de automatizare și cea mai comună sursă de probleme la lansare.

Echipamentul automatizat are nevoie de un flux constant de date de comandă, stoc și fișă de produs pentru a ști ce să preia, stocheze sau proceseze, și trebuie să trimită un flux de ieșire fiabil de confirmări, excepții și mișcări de stoc înapoi către ERP, astfel încât sistemele de business să reflecte ce s-a întâmplat de fapt pe hală. O integrare unidirecțională care doar împinge lucru către stratul de automatizare fără a captura rezultatele confirmate înapoi creează un gol de integritate a datelor, unde înregistrarea de stoc a ERP-ului derivă silențios de la realitatea fizică.

• Integrare directă punct-la-punct între ERP și sistemul de control sau execuție al depozitului, cea mai simplă de construit, dar cea mai greu de scalat pe măsură ce se adaugă mai multe sisteme
• Arhitectură middleware sau bus de servicii de întreprindere care decuplează fiecare sistem de necesitatea de a cunoaște formatele de date specifice ale celorlalte
• Arhitectură bazată pe evenimente, unde sistemele publică evenimente (o comandă a fost preluată, un palet a fost stocat) la care orice sistem interesat se poate abona, în loc să necesite apeluri punct-la-punct pentru fiecare interacțiune
• Integrare prin fișiere batch, încă comună la sistemele ERP mai vechi, unde schimburile de date au loc după un program, nu în timp real, introducând o latență pe care echipamentul automatizat adesea nu o poate tolera

Sistemele ERP au fost proiectate istoric în jurul proceselor de business orientate pe loturi, cu toleranță pentru ore de latență, în timp ce echipamentul automatizat are adesea nevoie de confirmare în sub-secundă sau câteva secunde pentru a menține un proces fizic în mișcare. Un mod comun de eșec al proiectului este descoperirea în timpul punerii în funcțiune că ritmul standard de integrare al ERP-ului nu poate susține nevoile în timp real ale automatizării, necesitând o reproiectare costisitoare în etapă târzie. Cerințele de latență pentru fiecare flux de date ar trebui specificate explicit în timpul proiectării, nu presupuse ca fiind „suficient de rapide" pe baza reputației generale a sistemului.

Sistemele automatizate sunt mult mai puțin iertătoare cu datele de bază ale produsului inexacte decât operatorii umani, care pot adesea recunoaște și ocoli o valoare greșită de dimensiune sau greutate din experiență. O celulă robotică de paletizare alimentată cu dimensiuni incorecte de cutie va construi un palet instabil sau va eșua complet, în timp ce un paletizator uman ar putea pur și simplu să se ajusteze din mers. Proiectele de integrare a datelor ar trebui să includă o fază de curățare a datelor de bază înainte de lansare, tratând calitatea datelor ca pe o poartă de punere în funcțiune, nu ca pe o sarcină continuă de fundal de rezolvat mai târziu.

Cele mai greu de diagnosticat eșecuri de integrare sunt cele unde fiecare sistem se comportă corect izolat, dar combinația produce o stare inconsistentă — o comandă confirmată ca expediată în ERP în timp ce unitatea fizică încă stă în coada de excepții a sistemului de automatizare, de exemplu. O proiectare robustă de integrare include procese de reconciliere care compară periodic starea între sisteme și semnalează automat discrepanțele, în loc să se bazeze pe reușita fiecărei tranzacții individuale fără nicio urmărire a consistenței agregate.