Analitica POD pentru scorecard-urile de performanță ale transportatorilor
Fiecare eveniment POD generat de un transportator este și un punct de date despre fiabilitatea acelui transportator, iar expeditorii care agregă aceste date sistematic câștigă o pârghie în negocierile de tarif și deciziile de alocare pe care expeditorii care se bazează pe anecdote și reclamații ocazionale pur și simplu nu o au. Transformarea confirmărilor de livrare de rutină într-un scorecard de transportator este una dintre cele mai valoroase utilizări ale datelor POD dincolo de scopul lor inițial de conformitate.
Un scorecard util depășește un singur procent de livrare la timp, întrucât doi transportatori cu rate identice de livrare la timp pot avea profiluri de risc foarte diferite, în funcție de modul în care sunt distribuite eșecurile lor. Indicatorii care merită urmăriți separat includ rata de livrare la timp, rata de completitudine POD (semnături sau fotografii lipsă), rata de deteriorare și lipsuri, rata de excepții pe categorie și timpul mediu de la livrare până la disponibilitatea datelor POD în sistemul expeditorului.
- Procentul de livrare la timp, măsurat față de fereastra angajată, nu doar față de data livrării
- Completitudinea datelor POD — ce procent din livrări au dovezi complete versus parțiale sau lipsă
- Rata de deteriorare și lipsuri ca procent din livrările totale, urmărită în timp
- Latența datelor — cât timp după livrarea fizică devine disponibil POD-ul pentru analiză
Un transportator cu o rată bună de livrare la timp, dar cu date POD cronic incomplete — fotografii lipsă, livrări nesemnate, transmitere întârziată a datelor — creează un risc ascuns pe care un simplu indicator de punctualitate nu îl scoate la iveală, întrucât acel gol devine vizibil doar atunci când apare un litigiu, iar dovada nu este acolo. Urmărirea completitudinii ca indicator propriu, notat separat, scoate la iveală acest risc proactiv, înainte să coste expeditorul un litigiu pierdut.
Transportatorii raportează datele POD în formate diferite, pe programe diferite și cu vocabulare de excepții diferite, deci construirea unui scorecard necesită aceeași muncă de normalizare necesară pentru standardizarea codurilor de excepție între transportatori, aplicată specific indicatorilor de performanță. Fără acest pas de normalizare, compararea transportatorilor unul lângă altul produce clasamente înșelătoare, determinate de diferențele de raportare, nu de diferențele reale de performanță.
Valoarea reală a unui scorecard de transportator apare la reînnoirea contractului și alocarea volumului, unde datele obiective de performanță înlocuiesc impresiile subiective în decizia privind care transportatori primesc mai mult volum sau tarife mai bune. Partajarea indicatorilor relevanți din scorecard chiar cu transportatorii, nu păstrarea lor doar intern, creează de asemenea o buclă de feedback care motivează îmbunătățirea, întrucât majoritatea transportatorilor reacționează mai direct la date legate de propriul lor volum viitor decât la reclamații informale.
Odată ce transportatorii știu ce indicatori sunt scorați, unii vor optimiza pentru indicator, nu pentru comportamentul de bază pe care acesta este menit să-l măsoare — de exemplu, marcând o livrare ca la timp folosind un marcaj de timp tehnic conform, dar înșelător. Auditarea periodică a unui eșantion de înregistrări POD de bază față de rezultatele scorecard-ului, în loc să se aibă încredere oarbă în cifrele agregate, prinde acest tip de derivă înainte să submineze complet utilitatea scorecard-ului.