Cititoare tip creion (wand/pen)

Cititoarele de tip creion (wand) reprezintă tehnologia de scanare a codurilor de bare cu cel mai scăzut cost, necesitând contact direct și o mișcare de trecere peste cod.

Cititoarele de tip creion (wand) sunt tehnologia "de nivel de bază" cu cel mai scăzut cost, folosită pentru citirea codurilor de bare. Majoritatea acestor cititoare seamănă foarte mult cu niște pixuri obișnuite și sunt concepute pentru a fi ținute în același mod. Cititoarele de tip creion de obicei nu au piese mobile și se bazează pe mișcarea capului optic al cititorului peste cod, de către utilizator, pentru a produce semnalul de scanare necesar decodificării. Majoritatea cititoarelor de tip creion sunt de tipul așa-numit "simplu" (dumb), ceea ce înseamnă că singura lor funcție este să convertească semnalul optic captat la vârf într-un semnal electric analogic, care este apoi trimis, de obicei prin cablul atașat, către dispozitivul gazdă pentru decodificare (tip Wand Interface).

O extensie a cititorului de bază de tip creion este integrarea unei componente de decodificare și/sau stocare în memorie. Astfel de dispozitive sunt de obicei descrise ca fiind "inteligente" (smart/intelligent). Acestea procesează semnalul înainte de a-l transmite către gazdă (de exemplu, convertindu-l într-un semnal de ieșire serial RS232). Cititoarele de tip "memorie" (memory) îndeplinesc o funcție similară, dar au memorie încorporată pentru a stoca datele în vederea descărcării ulterioare pe un dispozitiv gazdă.

Caracteristica comună a tuturor dispozitivelor de tip creion este că vârful sau capul dispozitivului trebuie să intre în contact cu codul de bare sau eticheta și să se deplaseze pe suprafața acesteia. Aceasta generează o serie de limitări evidente și imediate:

» Suprafața citită trebuie să fie adecvată pentru trecerea cititorului peste ea; trebuie să fie suficient de rezistentă pentru a suporta citiri frecvente. Codurile tipărite pe materiale pe bază de hârtie pot suferi uzură, ceea ce duce la dificultăți de citire.

» Utilizatorul trebuie să se poată apropia suficient de cod pentru a-l putea "trece" ușor cu cititorul.

» Codurile foarte mici sau foarte mari pot fi dificil de scanat de către utilizatori.

» Este nevoie de puțină practică pentru a dezvolta "abilitatea" necesară obținerii unor citiri corecte din prima încercare; utilizatorii începători pot întâmpina dificultăți.

» Suprafața care poartă codul trebuie să reflecte adecvat diferența dintre zonele deschise și închise la culoare. În încercarea de a proteja codurile fragile, utilizatorii aplică uneori o formă de protecție din plastic transparent peste acestea. Totuși, dacă plasticul este prea reflectorizant (sau prea gros), cititorul nu va putea obține o imagine corectă a codului.

» Cititoarele de tip creion trebuie folosite pe coduri aflate pe o suprafață plană; citirea în jurul curburii unui obiect cilindric este fie foarte dificilă, fie imposibilă.

» Cititoarele de tip creion nu sunt cu adevărat potrivite pentru aplicații de "volum mare". Pe lângă uzura suferită de cititoare, uzura resimțită de utilizatori poate fi o problemă și mai mare!

În ciuda acestor limitări, cititoarele de tip creion rămân o alegere foarte populară pentru aplicații cu volum redus și proximitate apropiată. Consumul redus de energie le face potrivite pentru atașarea la dispozitive portabile alimentate cu baterie, iar cel mai mare avantaj al lor este, desigur, costul relativ scăzut.