Biometrie pasivă
Tehnologiile biometrice pot fi clasificate ca fiziologice sau comportamentale si, in plus, impartite in sisteme pasive, care nu necesita participarea activa a utilizatorului, si sisteme active, care o necesita.
Desi dificil de definit intr-un mod exhaustiv, probabil una dintre cele mai bune definitii ale biometriei este:
Utilizarea caracteristicilor fiziologice sau comportamentale ale unei fiinte umane, prin mijloace tehnologice automatizate, pentru a determina sau verifica identitatea acelei persoane.
Biometria fiziologica foloseste algoritmi si alte metode pentru a defini identitatea pe baza datelor obtinute din masurarea directa a corpului uman. Amprenta digitala si scanarea degetelor, geometria mainii, scanarea irisului si a retinei, precum si geometria faciala sunt toate exemple de biometrie fiziologica.
Biometria comportamentala, in schimb, este definita prin analizarea unei actiuni specifice a unei persoane. Modul in care o persoana vorbeste, isi semneaza numele sau tasteaza la tastatura reprezinta o modalitate de determinare a identitatii, atunci cand este analizata corect.
Biometria mai poate fi clasificata si ca Pasiva sau Activa. Biometria pasiva nu necesita participarea activa a utilizatorului si poate reusi chiar fara ca persoana sa stie ca a fost analizata. Biometria activa, dimpotriva, necesita cooperarea persoanei si nu functioneaza daca aceasta refuza sa participe la proces.
- Toate tehnologiile de amprentare
- Tehnologiile de geometrie a mainii
- Tehnologiile de scanare a retinei
- Tehnologiile de recunoastere a semnaturii
- Tehnologiile de recunoastere vocala (limitat)
- Tehnologiile de recunoastere a irisului (limitat)
- Recunoasterea faciala (cu adevarat pasiva)